Locuri noi, Oameni noi, Proiecte noi

 Am decis să mut activitatea acestui blog aici https://colturidecerc.wordpress.com/
 Vă mulțumesc din suflet, pentru minutele petrecute zilnic printre rânduri!

În scurt timp va ieși din tipar și primul volum fizic de versuri :) pe care îl voi distribui, la cerere.
Mai multe detalii, în curând, pe noua pagina a blogului Colțuri de Cerc.

Pace și multă dragoste!

Trecut, Prezent si Viitor

Ieri, visam că am să trăiesc azi,
Iar azi visez că am trăit ieri.
Ceva în mine nu se leagă.
Nu mai am noduri și nici sfoară...
Balanța nu se mai leagănă.
Azi, fecioara îmi plânge pe umăr,
Când leul o vânează...
Cu sagetări crâncene, lacrimi reci,
Riduri printre sprâncene de
Om ce gândește fiecare mutare,
Ca un general în rezervă
Ce-și gândește fiecare factură
Până la pensia următoare.
O mamă fumătoare
Ce deja își plânge fiul
Încă nenăscut, renăscut
Din cenușa mamei ce arde în scrumiera
Timpului trecut.
Hainele-mi put,
A vremuri apuse de demult.
Acum am scut
Și nu mai simt,
Nu mai tac...
Dar totuși sunt mut
Și poți să îmi smulgi
Pixul din mână,
Am să scriu în gând
Sute de rânduri și 
Mii de linii pe hârtie.
Sunt acum exact
Cum îmi e mai bine mie.
Pace si iubire,
Nu doar în sms-uri și pe hârtie!

Cuvintele omoara oameni

Cuvintele omoara oameni

In linstea noptii,

Cand felinarele ating trotuare

Patate de emotii…

Cuvintele omoara oameni

Si armele la fel.

Pierduti printre cadavre,

Ne tinem inimile-n portofel

Si plangem plini de temeri

Aruncand vina pe “ea”, pe “el”…

Doar ca sa dam jos de pe umeri

Greutatea ce ne apasa-n veacuri

Trupurile sfaramate…
De vorbe grele ca niste tancuri.

Ne aparam cu-n “fier” in mana

Si sangeream incet, incet,

Pan' ce ramanem inerti,

Prizonieri in timp si spatiu

…Dansam ca la cabaret…

Lasandu-ne in voia sortii.

Tintuiti parca de cactusi albi

In blocuri de gheata albastra,

Ne soptim incet,

Printre zgomote de dinti scrasniti;

"Am uitat cum sa fim fericiti!"

Cuvintele omoara oameni

Cand uitam sa fim umani.

Ne injunghiem aproapele cu un pumnal,

Pe la spate, ca un dusman

Ce ne vaneaza in noapte...

Si atunci...omoara fapte.

Cuvintele omoara oameni

Si oamenii omoara oameni.

Suntem cu totii paraziti!

Ne executam sistematic sufletul,

Punandu-ne singuri la zid.

Foc!