Trecut, Prezent si Viitor

Ieri, visam că am să trăiesc azi,
Iar azi visez că am trăit ieri.
Ceva în mine nu se leagă.
Nu mai am noduri și nici sfoară...
Balanța nu se mai leagănă.
Azi, fecioara îmi plânge pe umăr,
Când leul o vânează...
Cu sagetări crâncene, lacrimi reci,
Riduri printre sprâncene de
Om ce gândește fiecare mutare,
Ca un general în rezervă
Ce-și gândește fiecare factură
Până la pensia următoare.
O mamă fumătoare
Ce deja își plânge fiul
Încă nenăscut, renăscut
Din cenușa mamei ce arde în scrumiera
Timpului trecut.
Hainele-mi put,
A vremuri apuse de demult.
Acum am scut
Și nu mai simt,
Nu mai tac...
Dar totuși sunt mut
Și poți să îmi smulgi
Pixul din mână,
Am să scriu în gând
Sute de rânduri și 
Mii de linii pe hârtie.
Sunt acum exact
Cum îmi e mai bine mie.
Pace si iubire,
Nu doar în sms-uri și pe hârtie!

Cuvintele omoara oameni

Cuvintele omoara oameni

In linstea noptii,

Cand felinarele ating trotuare

Patate de emotii…

Cuvintele omoara oameni

Si armele la fel.

Pierduti printre cadavre,

Ne tinem inimile-n portofel

Si plangem plini de temeri

Aruncand vina pe “ea”, pe “el”…

Doar ca sa dam jos de pe umeri

Greutatea ce ne apasa-n veacuri

Trupurile sfaramate…
De vorbe grele ca niste tancuri.

Ne aparam cu-n “fier” in mana

Si sangeream incet, incet,

Pan' ce ramanem inerti,

Prizonieri in timp si spatiu

…Dansam ca la cabaret…

Lasandu-ne in voia sortii.

Tintuiti parca de cactusi albi

In blocuri de gheata albastra,

Ne soptim incet,

Printre zgomote de dinti scrasniti;

"Am uitat cum sa fim fericiti!"

Cuvintele omoara oameni

Cand uitam sa fim umani.

Ne injunghiem aproapele cu un pumnal,

Pe la spate, ca un dusman

Ce ne vaneaza in noapte...

Si atunci...omoara fapte.

Cuvintele omoara oameni

Si oamenii omoara oameni.

Suntem cu totii paraziti!

Ne executam sistematic sufletul,

Punandu-ne singuri la zid.

Foc!

Lacrimi si Zambete

Azi radem
Doar cand bem o bere.
Am uitat de viata;
Fugim dupa iluzii...
Sufletul e avere!
Ai grija de el si
Hraneste-l zilnic
Cu cerul plin de stele,
O frunza, un rasarit,
O floare colorata,
Un nectar de pere.
Nu-l mai omori cu alcool,
Droguri, minciuni si durere.

:(:

8 minute

E 22:07...

Fantome iar imi dau tarcoale pe la spate.

Beau picaturi de lapte amar,

Sper sa ma fac mare.

Sa nu ma mai trezesc la 7,

Sa mananc in fuga un ou

Si sa alerg spre locul unde
Mor in soapta...
La birou.
Astept apoi, cu infrigurare,
Zilele libere
Ca sa nu stiu ce sa fac.
E atat de palpitant!
Scriu din ce in ce mai mult
Despre cat de rau ma simt,
De aia tac.
Ascult Gorgone
Cum imi macina creierul,
Stomacul,
Ficatul si pieptul.
Tic-tac...tic-tac...
Mai am de pedalat,
Pana la margine de pat.
Era mai bine daca adormeam pe lac,
Fara frontiere,,,
Puteam sa visez lanci,
Tunuri...mortiere.
Asa liniste deplina...
Si uit de mine aici in vitrina...
Si timpul trece tiptil
In surdina.
E 22 si 15
Si nu mai am morfina.

Imi place

Mie imi place natura,
Soarele si caldura din fiecare,

Ochii plini de culoare,

Oamenii ce daruiesc

Si cei ce au rabdare,

Baietii ce pretuiesc o imbratisare,

Fetele care stiu cat doare,

Oamenii ce urca pe culmi

Si simt fiecare urcus

Ca pe o usurare,

Cei ce evadeaza,

Din camera in care imbatranesc,

In fiecare zare.

Imi plac paharele murdare

Si mirosul de carti, cafea,

Ceai si mancare,

Cartierele "vii", nu cele "murdare",

Iubirea ce se naste

La intamplare,

O bere in parcare,

O lumanare si zambetele

Ce izvorasc din suflet.

Imi place orice sunet

Ce ma face sa tremur,

Sa ma cutremur in interior.

Imi plac semnele de intrebare.

Imi place sa visez cu ochii deschisi

Si sa calatoresc cu ei inchisi.

Imi plac mainile murdare,

Apusurile de soare,

Chipurile ganditoare, zambitoare.

Imi place sa stau in picioare,

Chiar si atunci cand

Sunt destule locuri pentru fiecare.

Iubesc viata asta

Si tot ce are ea pentru mine.

Sunt pregatit sa imbratisez

Tot ce arunca spre mine,

Rau sau bine.

Plec

Te-am respirat o zi,

Doua, trei nopti la rand.
Am lasat geamul deschis apoi,

Doar ca sa imi aerisesc pieptul

Imbacsit acum de mirosul tau

Fin si imbietor...

In dormitor, atragi

Orice trup gol

Prin care rasuna gemete

De falsa fericire.

Dimineata, la cafea,

Vad totul prin tine.

Esti goala, transparenta,

Lipsita de esenta.

Nu te leaga nimic de mine.

Nu pot sa traiesc aici.

Scoate-ma din tine!

Crushed

I was just lying, on the floor here,

Bleeding out...all that sacred death.

It then came to my mind...

I know why we are all so blind and deaf!

It is the hunger for superficial

That's keeping us all tied up,

With eyes wide shut

And our mouths all sutured up

...Infected from that rusty barb wire...

Which keeps us grounded.

Such lovely light flyers...!

But nothing is out of the ordinary...

All these mutated corpses

That are still breathing

Material putrefaction,

Are all human beings.

They are continuously trying to stop dying.

It is the battle within

That keeps us goin'.

Take action!

Clean your self up, after every fall,

When your bones are crushed

All over the cold floor.

La un ceai, cu mine

S-a facut iar haos si mizerie in suflet
Si intreaga materie ce ma compune.
Nu-mi spune ca...va fi bine,

Doar ca si compatimire,
Ca sa poti sta langa mine linistit
Si sa ma ascund de ce nu am rezolvat,

N-am curatat, am ocolit...m-am ignorat...

Acum toate ma prind din urma
Si ma macina marunt,
Simt iar ca sunt pierdut

Si nu mai gasesc drumul de la care m-am abatut.

Ca un netrebnic ce nu-si asculta inima,

M-am lasat o vreme pacalit de

Iluzia de turma si acum ea ma inlatura.

Iar am ramas singur in bezna zilei de ieri,

Privind cu jind spre maine,

Captiv intr-un trecut in care soare nu e.

Ma lupt...aici...cu mine,

Cel ce vrea a ma supune in pacat.

E o lupta de un sfert de veac...si peste...

Zgomotul asta infernal, din cap, nu ma lasa,

Nu pot sa ma concentrez la teste,

Sa trec peste...si tot repet aceleasi lectii.

E ca si cum imi pun singur piedici, imi joc singur feste.

Am uitat, parca, tot ce am invatat

Si iata ca, sunt nevoit sa o iau de la cap.

***

Un pumn de tarana, o mana de lut, apa si

Suflare de viata Dumnezeiasca,

Un om nou, m-am trezit azi dimineata.

Neclintit

Cald,

E nisipul

De pe perna uda,

Pe care calc apasat...

Inca se mai aud

Zgomote de arme

In departare.

Eu cobor steagul in berna

Si pun sare pe rana,

Caci a murit incet

Eul ce m-ascundea,

De multe ori,

De lumea asta.

S-a scufundat, senin,

In marea asta rosie

Ce face spume gri.

Acum,

Ea vrea sa ma invie

Si-mi scrie versuri lungi

Pe undele apei

Plina de nuferi albi.

Nu mai suferi!

Eu, nu mai zambesc...

Tu, nu mai varsa lacrimi

Si dormi linistit

Pe patul pustii

Ingropata in nisipul

De pe perna

Rece.

Drama

Opreste planeta te rog!

Vreau sa cobor aici.

Nu mai suport sa traiesc, gol,

Printre inamici.

Am deja mainile pline de sangele cald

Al atator prieteni strapunsi de lanci ascutite,

Manuite de cei ce manevreaza cutite la putere...

Cei ce strang din dinti

Si maraie la fiecare mandat,

Ce mereu strang cureaua neamului,

Sustinand probabil un mogul magnat.

Ei iau de la gura noastra mereu...

Si dau la straini, doar ei au de castigat.

Un neam intreg moare si

Cu tot cu istoria lui e ingropat

In minele din muntii cianurati...

Data viitoare ce-o sa ne mai luati?

Se pare ca multi din noi nu mai au tara

Si nici identitate nationala...

Nu mai avem industrie, agricultura,

Nici orase si nici sate.

Pamanturile sunt pustiite toate.

Femeile s-au dus cu un mogul batran...mascat.

Isi vand trupul prin tarile "civilizate",

Cica s-au realizat.

Copii nostrii au fugit de mult...

Acum sunt sclavi prin alte state,

Conduse de primate avute, ce au impresia

Ca numai cu moarte isi fac avere si dreptate,

Iar batranii tarii stau si chicotesc in spate

Hipnotizati de cutiile cu imagini frumos colorate...

Ce s-a intamplat cu haiducii daci ce salasluiesc in voi?

Unde ati disparut dragi eroi?

Va rog sa va intoarceti, sa ne luam tara inapoi!

Strictul necesar

Oare fluturii simt oameni in stomac atunci cand se indragostesc?

Si oare ajung sa aiba aripi pline de culoare...doar pentru ca iubesc?

Acum imi e atat de dor si foame si sete de iubire...

Despre asta povestesc, cum vreau sa simt si sa respir iubirea,

In fiecare clipa, cu fiecare por, pentru cat traiesc.

In fiecare clipa de eternitate, sa pot sa vorbesc cu sinceritate,

Despre cum inima imi bate, frenetic, in palma celei ce ma tine de mana.

Cum un sentiment de pace invaluie noaptea, cand ne spunem "Noapte buna!".

Si cum soarele ne saruta pleoapele, in fiecare dimineata,

Cu aceeasi bucurie...iar noi, stergandu-ne de roua buzele, disparem intr-un sarut.

O vesnicie poate...sau poate doar un minut.

Imi e atat de dor si foame si sete de iubire...

Prin gradina

Stau cu picioarele goale in iarba deja uda.

Las pamantul sa ma simta, sa ma auda.

Plante imi canta cuvantul, imi incanta ureachea

Cantul pasarilor ce zboara spre maine,

Lin, printre norii plini de amintiri.

Azi, s-au anuntat precipitatii...calde.

Ce bine ca mi-am uitat acasa umbrela.

Am sa pasesc printre zambetele albe,

Neobservat, tinand in mana candela sperantei

Aprinsa pe veci.

Am sa ma ud din cap pana-n picioare,

Am sa rad si am sa imprastii culoare peste zari

Si la final o sa ne bucuram cu totii

De curcubeul ce rasare peste munti si mari.

Adio razboaie,

Adio gloante si bombe si

Bubuituri ca de tobe speriate

De muzica asta noua, ce nu va mai naste monstrii.

O sa crestem in liniste.

Cu muzica chicoteleor copiilor nostrii.

Zambeste!

E o noua zi de vara tarzie.

Toamna se apropie tiptil pe campie

Si...exact ca in copilarie,

Se pregateste sa asterne o mantie aramie

Peste pamantul flamand si insetat.

In ring

Ani la rand am tesut file cu ata albastra...

Am incercat, cu fiecare vers, sa salvez iubirea noastra.

Nu stiu exact cat ai inteles sau cat pui in practica.

Eu nu regret nimic, am sufletu-mpacat ma.

Nu am renuntat la lupta si

Nici o clipa nu m-am gandit sa cobor din ring.

Am un foc in inima si n-am de gand sa-l sting.

Poate am mai pus, din cand in cand, capul in pamant,

Dar a fost doar pentru a ma monta dupa cate o lupta mai grea.

Acum sunt mai pregatit ca niciodata,

Insa antrenamentul nu se termina nicicand.

Nici gand sa las garda jos

Si nu am sa pun sus steagul alb...

De fiecare data cand aud gongul "strigand"

...am sa lovesc mai tare...

In ura ce ne macina oasele,

Ne-a distrus familiile, casele.

Nu am timp de odihna momentan.

Tin garda sus pana cand ura va fi la pamant

Si numaratoarea la final.

Image source

Efecte speciale

Am radacinile adanc infipe

In pamantul cimitirului asta rece si pustiu,

Prin care umblati cu totii,

Morti...dupa gadgeturi, fast food si zdrente...

Tu, aminteste-ti si zambeste,

De fiecare data inainte sa incepi sa plangi,

Ca poate nu mai apuci...

Sper, ca apoi sa savurezi fiecare lacrima,

Ca si cum ai plange pentru ultima data.

Azi, e ultima data din calendar

Ce-ti arata ca, e timpul sa te trezesti odata,

Sa nu mai ratacesti,

Sa creezi o legatura intre ce spui si ce gandesti...

Sa nu te mai feresti si sa nu-ti mai fie frica

De lunetistii ce stau tintuiti la feresti.

Ei nu exista in fapt.

Singurul lucru cert e, ca frica te macina de fapt

Si iti pune in cap inchipuiri

Ca sa te ingroape adanc si apoi sa toarne asfalt,

Sa sufoce si pamantul in care te-au ingropat.

Asa ca...acum, inchide televizorul,

Ziarul, revista, calculatorul...

Astia te manipuleaza, te infecteaza,

Iti spala creierul...usor...iti omoara sufletul.

Fara cuvinte...

Azi am fost sa-mi iau ramas bun

De la un prieten bun,

Ce pleaca pe un drum

De unde nu se mai intoarce.

Ochii lui calzi si batrani

Mi-au spus multe, vrute si nevrute,

Despre iubire si devotament,

Entuziasm si loialitate.

Impreuna le-am trait pe toate.

L-am ajutat sa se ridice si

I-am simtit inima in mana,

Cum suspina usor dupa

Soare si dupa luna.

L-am condus cativa pasi...

Apoi, impacat, si-a pus capul peste labe

Si a plecat...a plecat departe...

M-a durut cumplit...si am fugit.

Am simtit cum ceva in mine a murit,

Ceva ce imi dadea avant...

"O sa ne vedem acolo sus,

Promit...si nu am sa te uit nicicand."

Eu...am continuat sa-i vorbesc cu glas mut...

In timp ce intre dintii inclestati

Imi strangeam urletul...

Azi cerul a fost trist

Si nu a batut vantul printre brazii verzi,

Ci si-a inghitit si el suspinele

Pe varfuri de munti albe,

Pe unde ingerii ne asteapta.

Te iubesc prieten drag!

Ne vedem curand, pe ultima treapta.

Mi-am dorit sa te desenez

In seara asta,

Mi-am dorit sa te

Desenez pe tine

In randurile mele.

Din mine, sa te astern

Delicat pe coli albe,

Sa-mi atingi mana

Cu mana ta...desenata fin,

Sa te ridici dintre randuri

Si sa-mi smulgi

Cactusii din piept si

Privirile de gheata

Sa-mi topesti

Cu atingerea...

Dar nu am indraznit

Sa te dezbrac

Si sa te asez

Pe colile mele murdare...

Am sa te visez doar,

Am sa-ti colorez

Buzele in rosu aprins

...In vis...

Si am sa-ti desfac parul,

Sa-l simt cum

Imi magaie fata,

Cand...dimineata,

Se apropie ca o felina,

Ce vrea sa mi te ia.

Hai sa mai zabovim putin...

In pat, sa desenam

Pe tavan dragostea,

Sa o conturam

Pe pereti si pe podea...

Pana, din nou, rasare luna!

M-am trezit brusc...

Imi era frig, tremuram,

Eram dezvelit si

Perna ta, suspina!