Era o vreme cand lasam ploaia sa ne “spele”, acum ne ascundem sub umbrele…
Imi amintesc…traiam, simteam, visam, speram…acum sunt fad…caci azi nu mai privesc la stele.
E numai umbra-n gandurile mele…n-am mai lasat soarele sa patrunda, de ceva vreme…si sangele-i mai rece in vene…
Cineva imi tot spune ca-i periculos, ca stratul de ozon, nu mai e la fel de gros…
Azi privesc chiar si cu al treilea ochi in jos…m-am saturat sa-ti vad masca ce mi-a reprimat orice simtire, a stors din mine orice urma de nemurire.
Uite...scuip sange...asta inseamna ca imi ajunge.... Acum vezi? nu sunt o papusa...
Nu imi place, sa fiu condus de ate si nici nu vreau sa fiu transformat in cenusa.
HEI…TU….!!! Ridica mainile si capul sus, o sa simti si ai sa vezi firele cu care te conduc fiarele ce s-au hranit cu bucati din sufletele noastre.
Goi bantuim pe strazi gri…roboti in teste, cu cipuri chiar si-n teste.
Deconecteaza-te si-ti vei recapata suflarea si-apoi…lupta…ca sa putem visa, simti si sa putem din nou zambi…
Prinde glontul ce se apropie arzand spre a ta tampla si arunca-l catre ei caci trebuie sa piara…indurare tre’ sa ceara.
cu o floare nu se mai face primavara ca alta data...degeaba strigam noi o mana de oameni, nu ne aude nimeni...mai toti au ajuns sa se multumeasca cu putin, si au ajuns limitati de ceva sau la ceva. Copiii trebuiesc educati sa aiba o minte deschisa spre tot, mai ales spre prietenie si omenie
RăspundețiȘtergere