Vindeca-ma!

M-am trezit...

Fara un punct de sprijin macar

Si sunt total derutat.

Am derapat, am deraiat iar,

De pe calea pe care paseam...

Acum inaintez...singur,

Printre cadavrele amintirilor,

Fara nici un far...totul e neclar

Si in lumina lunii, zaresc

Funduri de pahare goale,

Sparte...toate, parfumate de licori cu grade.

Am in mana, o cana plina...

De cafea, ce incearca sa ma tina

Treaz, in viata mea...

In fata mea,

Se precipita

Lucruri si intamplari

Ce ma ranesc mortal,

Ma lovesc fatal.

Tintesc in pieptul meu

Deja pansat,

Unde ascund un suflet, apasat

De tone,

Deja spart in mii de bucatele.

Lipsesc multe dintre ele...

Sunt in ochii tai,

Caci erai aproape cand s-a spart.

La tine-n piept sunt cateva...

Si uite...verifica-ti mana dreapta...

Bucati din el sunt si acolo.

Restul e la mine

Si inca asteapta.

....................................

Sufletul meu, e neintregit

De ceva vreme.

Te rog, coboara o treapta.

Sunt aici, la pragul de care inca n-am trecut.

Unde,candva in trecut, am cazut.

Pe un coridor alb

Cu multe usi inchise,

De la care, doar NOI avem cheile.

Hai!
Vino si vindeca-mi ranile!

Strange-mi la piept mainile...

Si lasa-ne sa fim doi...

Amandoi.

No boundaries

Push hard the arrow...

Into our heavy hearts.

Push like there's no tomorrow,

Like there's no hope for love,

To kill the sorrow...

Like there's no hand

To wipe the tears

Which kill us,

Like bloody killers,

Sinners with

The sin in their eyes.

Push the arrow

Hard into our hearts.

Let the curtain fall,

Throw down the mask...

No disguise.

Let them see your soul

Or your empty chest,

With no treasure in,

Like a black hole...

But if your chest is empty,

You can't feel love...

So what's you goal?

For what do you live?

In what do you believe?

You are better off dead

Than living like that...alone!

So let your heart speak...

Through it's beats,

Lay love onto your lover's feet

And after that...fly,

In to the sky, with wings of feelings...

Evadeaza!

Priviri patate de

evenimente abstractizate-n

minti patrate,

Strapung orizonturi desarte,

In imaginatiile malformate…

Detasate parca

Dintr-o carte cu balauri,

Ilene cosanzene,

Printi si palate...

Lasate-n paragina,

De autori cu idealuri moarte.

Idealuri putrezite poate,

Ingropate in gradina din spate

A prezentului orb,

Iar el…tremura...

Pentru ca nu poate

 sa priveasca spre viitor.

Are ochi, doar

Pentru trecutul sifonat,

Ce nu mai poate fi-ndreptat,

Nici daca-i calcat...

Renunta sa mai traiesti cu spatele la viitor,

Priveste lumea, prin ochii viilor.

Intr-un prezent ironic de promitator...

Intoarce-te…si carmuieste-ti viata.

Descopera-ti fata,

Arunca mastile!

Astea-s caile…

Priveste-le si alege…

Ai grija insa,

Pe ce cale pasesti.

In prezent nu exista lege.

Dezleaga-te de timp si

O sa detii tot spatiul…

Nu te va mai limita nimic.

Evadeaza din trecutul

Ce...te-a pironit mut,

Pe un rug, ars de mult!

Lacrima

Ii apasa lin,

Pielea obrazului fin

Si coboara,

Se scurge incet

De pe gene,

Nehotarat pe langa nara,

Pana pe buze...

Acolo, gustul amar,

Nu vine insotit de scuze.

Ochii-i se inunda...

E plin de nori

Ce il afunda

In griul zilelor

Ce vin, strivind

Coli de calendar,

Cu limbi de ceas...

Precis, grabit,

Un secundar

Si-un minutar perfid,

Strapung incheietura mainii...

Tic...tac...tic...tac...

Pieptu-i suspina adanc.

Toamna-i aproape

Si printre pleoape,

Picura...

Lacrima dupa lacrima.

Spala parca, patima

Dupa patima,

Din palma mainii

In care incearca,

Sa pastreze viu

Soarele verii

Ce-a trezit fluturii, din el, la viata.

Cu zambetul stingandu-se, rosu aprins,

Ca un apus de soare,

Imbratisat de marea albastra...

Priveste cerul...

Pictand nuante de mov

Printre nori,

Lasand sa se vada

Zorii sperantei,

Din dimineata sa, soptind asta...

"...Cerule, te rog,

Nu mai plange-n

Vara mea!..."