Lacrima

Ii apasa lin,

Pielea obrazului fin

Si coboara,

Se scurge incet

De pe gene,

Nehotarat pe langa nara,

Pana pe buze...

Acolo, gustul amar,

Nu vine insotit de scuze.

Ochii-i se inunda...

E plin de nori

Ce il afunda

In griul zilelor

Ce vin, strivind

Coli de calendar,

Cu limbi de ceas...

Precis, grabit,

Un secundar

Si-un minutar perfid,

Strapung incheietura mainii...

Tic...tac...tic...tac...

Pieptu-i suspina adanc.

Toamna-i aproape

Si printre pleoape,

Picura...

Lacrima dupa lacrima.

Spala parca, patima

Dupa patima,

Din palma mainii

In care incearca,

Sa pastreze viu

Soarele verii

Ce-a trezit fluturii, din el, la viata.

Cu zambetul stingandu-se, rosu aprins,

Ca un apus de soare,

Imbratisat de marea albastra...

Priveste cerul...

Pictand nuante de mov

Printre nori,

Lasand sa se vada

Zorii sperantei,

Din dimineata sa, soptind asta...

"...Cerule, te rog,

Nu mai plange-n

Vara mea!..."