Zeci...
Si poate sute
De priviri,
Ascunse dupa
Semne de carte,
Ne strapung
Cu o ura aparte.
Noi...
Vrajiti de armonia gandurilor,
Inca de la "Unirii"
Ne unim trupurile
Intr-un "Izvor"
De dragoste radianta,
Pana cand...toti
Din vagon
Striga..."Eroilor"!
Inca avem curajul sa
Simtim si sa
Urmam mirajul,
Indiferent de ce
Statie urmeaza
Sau pe ce parte e peronul
...Si n-avem frica
De intunericul incert,
Din tunelul ce ne aduce iar lumina
Peste privirile devoratoare,
Ferite de imaginea pustie
A orasului intruchipat
Intr-o ruina...
Fara urme de suflete in el
Si fara ecoul batailor de inima,
Ce altadata
Il animau.
N-am fost o clipa atent
Si ai coborat, invizibila,
In nu stiu care statie...
Si iar ma pierd
Printre randuri
Si ganduri fine,
Ce te deseneaza pe tine.
...
Se intrezareste capatul tunelului,
Insa nu-i urma de lumina
Care sa ma aline...
Acum nu mai cobor la "Pacii".
...Ratacesc prin subteranele sufletului,
Pe urmele timpului
Ce mi-a rapit himera,
Intr-o statie pustie
Cu nume cenusiu,
In noaptea eterna
A unei lumi cu viitor pustiu...
Sunt multe semne...
Insa...sa o gasesc, e prea tarziu...
