Semne...

Zeci...

Si poate sute

De priviri,

Ascunse dupa

Semne de carte,

Ne strapung

Cu o ura aparte.

Noi...

Vrajiti de armonia gandurilor,

Inca de la "Unirii"

Ne unim trupurile

Intr-un "Izvor"

De dragoste radianta,

Pana cand...toti

Din vagon

Striga..."Eroilor"!

Inca avem curajul sa

Simtim si sa

Urmam mirajul,

Indiferent de ce

Statie urmeaza

Sau pe ce parte e peronul

...Si n-avem frica

De intunericul incert,

Din tunelul ce ne aduce iar lumina

Peste privirile devoratoare,

Ferite de imaginea pustie

A orasului intruchipat

Intr-o ruina...

Fara urme de suflete in el

Si fara ecoul batailor de inima,

Ce altadata

Il animau.

N-am fost o clipa atent

Si ai coborat, invizibila,

In nu stiu care statie...

Si iar ma pierd

Printre randuri

Si ganduri fine,

Ce te deseneaza pe tine.

...

Se intrezareste capatul tunelului,

Insa nu-i urma de lumina

Care sa ma aline...

Acum nu mai cobor la "Pacii".

...Ratacesc prin subteranele sufletului,

Pe urmele timpului

Ce mi-a rapit himera,

Intr-o statie pustie

Cu nume cenusiu,

In noaptea eterna

A unei lumi cu viitor pustiu...

Sunt multe semne...

Insa...sa o gasesc, e prea tarziu...