A pasit atent
In umbra zilelor
Ce urmau sa cada
Din calendar,
Direct in cada plina
Cu apa calda,
In care seara...
Se spala des...de vina.
Abia cand a stins luminile...
Si s-a scufundat,
A inceput sa vada
Ce urma sa fie.
Prezentul se contura pe hartie,
Apoi prindea viata si se
Napustea asupa lui,
Il alerga spre viitor...
Ca o turma de bizoni,
Ce fug inspaimatati de lei...
Pe o arida campie.
Se cerea trait.
El simtea...ca nu mai are timp.
In clepsidra,
Se scurgea usor
Ultimul anotimp...
Era o iarna tarzie,
Intr-o casa pustie,
In care mobila scartaie
Amintiri
Si zici ca-i vie.
Singurii companioni...
Un pix si o hartie.
Nici nu mai stie,
Daca-i trecut,
Prezent sau viitor...
Bantuie de ceva timp,
Gandind, prin dormitor,
Ca un mort in lumea viilor.
Adauga zahar...din amintirea fiilor,
In cana de cafea
In care amesteca de zor...
Soarbe usor...
Un gust amar,
Dezgustator,
Ce-l tine conectat
Clipa de clipa.
Pica timpul,
Pica pe covor.
Nu se grabeste nicaieri,
Caci ieri...a trecut deja,
Iar maine...oricum
Nu vine niciodata.
Omoara oamenii
Si amintirea lor...
Se aseaza mut, in fotoliul murdar de dor,
Unde clipele mor,
Picior peste picior...
Respira adanc
Si spune... "Usor,
Toate la timpul lor!"
