Usor

A pasit atent

In umbra zilelor

Ce urmau sa cada

Din calendar,

Direct in cada plina

Cu apa calda,

In care seara...

Se spala des...de vina.

Abia cand a stins luminile...

Si s-a scufundat,

A inceput sa vada

Ce urma sa fie.

Prezentul se contura pe hartie,

Apoi prindea viata si se

Napustea asupa lui,

Il alerga spre viitor...

Ca o turma de bizoni,

Ce fug inspaimatati de lei...

Pe o arida campie.

Se cerea trait.

El simtea...ca nu mai are timp.

In clepsidra,

Se scurgea usor

Ultimul anotimp...

Era o iarna tarzie,

Intr-o casa pustie,

In care mobila scartaie

Amintiri

Si zici ca-i vie.

Singurii companioni...

Un pix si o hartie.

Nici nu mai stie,

Daca-i trecut,

Prezent sau viitor...

Bantuie de ceva timp,

Gandind, prin dormitor,

Ca un mort in lumea viilor.

Adauga zahar...din amintirea fiilor,

In cana de cafea

In care amesteca de zor...

Soarbe usor...

Un gust amar,

Dezgustator,

Ce-l tine conectat

Clipa de clipa.

Pica timpul,

Pica pe covor.

Nu se grabeste nicaieri,

Caci ieri...a trecut deja,

Iar maine...oricum

Nu vine niciodata.

Timpul e o iluzie...

Omoara oamenii

Si amintirea lor...

Se aseaza mut, in fotoliul murdar de dor,

Unde clipele mor,

Picior peste picior...

Respira adanc

Si spune... "Usor,

Toate la timpul lor!"