La un ceai, cu mine

S-a facut iar haos si mizerie in suflet
Si intreaga materie ce ma compune.
Nu-mi spune ca...va fi bine,

Doar ca si compatimire,
Ca sa poti sta langa mine linistit
Si sa ma ascund de ce nu am rezolvat,

N-am curatat, am ocolit...m-am ignorat...

Acum toate ma prind din urma
Si ma macina marunt,
Simt iar ca sunt pierdut

Si nu mai gasesc drumul de la care m-am abatut.

Ca un netrebnic ce nu-si asculta inima,

M-am lasat o vreme pacalit de

Iluzia de turma si acum ea ma inlatura.

Iar am ramas singur in bezna zilei de ieri,

Privind cu jind spre maine,

Captiv intr-un trecut in care soare nu e.

Ma lupt...aici...cu mine,

Cel ce vrea a ma supune in pacat.

E o lupta de un sfert de veac...si peste...

Zgomotul asta infernal, din cap, nu ma lasa,

Nu pot sa ma concentrez la teste,

Sa trec peste...si tot repet aceleasi lectii.

E ca si cum imi pun singur piedici, imi joc singur feste.

Am uitat, parca, tot ce am invatat

Si iata ca, sunt nevoit sa o iau de la cap.

***

Un pumn de tarana, o mana de lut, apa si

Suflare de viata Dumnezeiasca,

Un om nou, m-am trezit azi dimineata.