Inca mai respir albastrul cerului
Si inca mai miros verdele ce ma inconjoara,
Iti multumesc ca inca suntem aici...
Un lucru insa ma infioara...
Roboti cu bateriile limitate de clepsidra,
Stransi sub cupole de cladiri
Ce-si scuipa prin ferestre lumina...alba acida,
Pe trotuarele gri ale strazii
Ce ucide copiii din noi...
...Caci ei nu stiu ca te omoara.
O sa ne doara...
Nu am luat decizia de a ne salva odinioara...
Acum degeaba te uiti in sus,
Raiul nu-i acolo...era aici...l-ati distrus,
Ba chiar ati adus iadul pe pamant...
Si..."mama" plange!
Ii e rosu cerul...ii curg lacrimi de sange...
I-ati impuns lanci de metal in pantece
Si ati lasat-o dezbracata de podoabe
In universul rece si intunecat
Si-a strigat cu lava...Ajutor!
N-ati auzit scancete de suferinta...?
Si-a muscat din malurile marilor
Indurand durerea...si acum tacerea ei,
E asurzitoare...mii de pasari calatoare
Ii intruchipeaza vocea
Ea e cea...ce ne-a crescut dar...
N-am stiut s-o respectam,
Acum platim...poate e timpul sa-ndreptam
Greseli...sa regretam macar...
Hai sa-i bandajam ranile...
Sa-i stergem lacrimile si in dar...
Sa-i redam "mamei" viata...
Ea inca ne iubeste...
Asculta vantul ce-ti sopteste.
