E atat de simplu sa
fii simplu,
Dar totusi, ne complicam
simplitatea
Prin ambiguitate.
Ca o necesitate de a
Ne diferentia de
primate,
Construim state,
tari, palate,
Societati civilizate...
Si...ne omoram
sufletul pe
Strazi asfaltate...il
acoperim cu smoala,
Cu care se plombeaza
gropile bogate
In nimic.
Acoperim...pic cu
pic,
Geamurile prin care
intra odata lumina,
Cu perdele si
draperii,
Pentru a ne ascunde
vina.
Nu mai cinstim pe cel
ce ne da putere, spre a
Ne pune pe masa micul
dejun, pranzul sau cina,
Si ne intrebam...cine
ne-a adus aici?
Cine ne-a facut asta?
...sterge oglinda si
priveste-te-n ea....
Raspunsul sta in fata
ta....
