La un ceai, cu mine

S-a facut iar haos si mizerie in suflet
Si intreaga materie ce ma compune.
Nu-mi spune ca...va fi bine,

Doar ca si compatimire,
Ca sa poti sta langa mine linistit
Si sa ma ascund de ce nu am rezolvat,

N-am curatat, am ocolit...m-am ignorat...

Acum toate ma prind din urma
Si ma macina marunt,
Simt iar ca sunt pierdut

Si nu mai gasesc drumul de la care m-am abatut.

Ca un netrebnic ce nu-si asculta inima,

M-am lasat o vreme pacalit de

Iluzia de turma si acum ea ma inlatura.

Iar am ramas singur in bezna zilei de ieri,

Privind cu jind spre maine,

Captiv intr-un trecut in care soare nu e.

Ma lupt...aici...cu mine,

Cel ce vrea a ma supune in pacat.

E o lupta de un sfert de veac...si peste...

Zgomotul asta infernal, din cap, nu ma lasa,

Nu pot sa ma concentrez la teste,

Sa trec peste...si tot repet aceleasi lectii.

E ca si cum imi pun singur piedici, imi joc singur feste.

Am uitat, parca, tot ce am invatat

Si iata ca, sunt nevoit sa o iau de la cap.

***

Un pumn de tarana, o mana de lut, apa si

Suflare de viata Dumnezeiasca,

Un om nou, m-am trezit azi dimineata.

Neclintit

Cald,

E nisipul

De pe perna uda,

Pe care calc apasat...

Inca se mai aud

Zgomote de arme

In departare.

Eu cobor steagul in berna

Si pun sare pe rana,

Caci a murit incet

Eul ce m-ascundea,

De multe ori,

De lumea asta.

S-a scufundat, senin,

In marea asta rosie

Ce face spume gri.

Acum,

Ea vrea sa ma invie

Si-mi scrie versuri lungi

Pe undele apei

Plina de nuferi albi.

Nu mai suferi!

Eu, nu mai zambesc...

Tu, nu mai varsa lacrimi

Si dormi linistit

Pe patul pustii

Ingropata in nisipul

De pe perna

Rece.

Drama

Opreste planeta te rog!

Vreau sa cobor aici.

Nu mai suport sa traiesc, gol,

Printre inamici.

Am deja mainile pline de sangele cald

Al atator prieteni strapunsi de lanci ascutite,

Manuite de cei ce manevreaza cutite la putere...

Cei ce strang din dinti

Si maraie la fiecare mandat,

Ce mereu strang cureaua neamului,

Sustinand probabil un mogul magnat.

Ei iau de la gura noastra mereu...

Si dau la straini, doar ei au de castigat.

Un neam intreg moare si

Cu tot cu istoria lui e ingropat

In minele din muntii cianurati...

Data viitoare ce-o sa ne mai luati?

Se pare ca multi din noi nu mai au tara

Si nici identitate nationala...

Nu mai avem industrie, agricultura,

Nici orase si nici sate.

Pamanturile sunt pustiite toate.

Femeile s-au dus cu un mogul batran...mascat.

Isi vand trupul prin tarile "civilizate",

Cica s-au realizat.

Copii nostrii au fugit de mult...

Acum sunt sclavi prin alte state,

Conduse de primate avute, ce au impresia

Ca numai cu moarte isi fac avere si dreptate,

Iar batranii tarii stau si chicotesc in spate

Hipnotizati de cutiile cu imagini frumos colorate...

Ce s-a intamplat cu haiducii daci ce salasluiesc in voi?

Unde ati disparut dragi eroi?

Va rog sa va intoarceti, sa ne luam tara inapoi!