Stai aproape!

Aici nu-i dragoste si

Ma tin strans de bara...

E foarte rece...

E aproape zece.

Aceeasi secventa murdara,

Ca in fiecare seara

Si sunt inca printre

Persoane straine,

Ce-mi arunca priviri

Si zambete haine...

Oprit intre statii...astept.

Stationeaza doar,

Doua minute cica, dar

Par doua eternitati perfide,

Ce se strecoara pe langa

Limbile ceasului care rade isteric.

Vad pe maneca timpului,

Intr-o clipa de neatentie,

Coltul asului de pica

Si aud nisipul cum pica apasator,

Nepasator, din clepsidra sparta

In sute de cioburi,

Imprastiate prin statii...

...Am plecat incet,

Catre o poarta ce

Duce afara de aici.

Zeci de licurici,

Lumineaza timid strada pustie.

E o noapte uda, cenusie,

Ce nu stie ca ziua

I-a furat luna la plecare,

E la plimbare cu

Un soare mistuitor,

Prin universul fad...

Pe jos deja s-a uscat

Si calc apasat,

Ca sa gonesc din cale

Fiarele cu trei ochi,

Colti ce scrasnesc infometat

Si patru picioare, pregatite de alergat,

Ce asteapta sa ma lase fara suflare.

Asta-i orasul meu noaptea,

Un tur pe la periferie in Bucuresti...

Acum, urmeaza-ma!

Indraznesti?

De pe campul de lupta

Fiecare turn de beton,

Se indreapta strapungator,

Acuzator spre cerul senin,

Avid parca de razbunare.

Inarmat cu zeci de corpuri,

<Fiare cu arme in sertare si munitii in buzunare>

Ce misuna pe la fiecare etaj.

Au la spate mereu,

Cutite ascunse in ziare,

Frumos mascate in buchete de flori

Imbietoare, parfumate,

Fara petale...

Cu spini ce musca adanc

Din mana ce le manuie

Spre un adevar distorsionat.

Se aude pe coridoare,

Cum ca Dumnezeu i-a lasat

Si legati la ochi,

Se-ndreapta in cete

Catre ultimul etaj,

De unde cladesc frenetic

Pentru a ajunge tot mai sus,

Ca sa-l vada supus

Pe cel ce candva i-a creat.

Pacat ca nu realizeaza

Ca ei sunt cei ce l-au tradat.

I-au intors spatele,

I-au ras in nas

Si au continuat pacatele,

Dar el inca-i iubeste.

Oamenii sunt orbiti de ura

Si atat de reci,

Incat nu mai vad raza

Ce lumina oaza sufletului lor

Si nu mai simt a lui caldura.

Acum ei misuna prin subteran

Urmand planul lui Satan.

O lupta de maidan se anunta,

Lipsita de culori,

Cu victime colaterale:

Suflete curate, animale,

Paduri si campuri cu flori...

Oripilant...ma trec fiori...

Viori...aud in departari...

Ingeri coboara pe nori,

Demoni ies de sub pamant.

Sunt ultimele minute,

Acum suntem singuri.

Nu mai avem monstrii care sa ne ispiteasca

Si nici ingeri care sa ne ajute...

Sa iesim din redute

Si sa-i coloram pe cei gri,

Sa-i readucem printre cei vii...

Tinta...

Putin probabil

Sa treci neobservat,

Cand esti patat

Din cap pana-n picioare,

De vina si regrete si

Urmele faptelor murdare,

Ti se scurg pe degete.

De ce te minti, ca habar nu au si

Ca nimeni nu va sti?

E foarte clar...

Eforturile tale de a trece neobservat,

Sunt in zadar.

Astia ti-au pus poza in ziar,

Nu mai scapi iar

Ca alta data, bazma curata,

Cu imaginea nepatata.

Azi e evident...

Lumea e satula,

Vei avea un sfarsit lent...

......................................................................

...Se aud rafale...

A venit timpul sa vezi,

Cum e sa traiesti in genunchi,

Cand altii te calca in picioare.

E prea tarziu sa te adapostesti.

Oameni cu pusti

Si pusti cu pistoale,

Cu apa, o sa te stropeasca...

Pana va iesi si ultima pata,

Iar daca nu...va trebui sa

Te rogi, la al tau Tata Ceresc...

Asta nu-i un joc,

Nu poti apasa esc,

E a ta soarta.

Azi e ziua ce precede

Mainele in care credeai,

Ca o sa evadezi.

Maine insa, nu vine niciodata,

Iar azi, e ultima zi de plata!

Speranta

Pe sub felinare,

Vezi doar pesti

Si pasari calatoare,

Ce cu ale lor ghiare

Storc tot ce ai in buzunare...

In timp ce tu,

Mergi tantos in trei picioare,

Ignorand zgomotul de sirene

Si sunetul de ace,

Ce strapung prin piele

Pana la vene.

De o vreme insa,

E liniste pe strada.

Suspect...poate-i ceva defect

In fabrica asta

De asfalt gri infect...

Sau poate e linistea

Dinaintea furtunii.

............................

Nu trece mult

Si aud, ca sunt

Acuzati de furt unii,

Ca nu stiu ce batrana,

Nu a fost satisfacuta...

Corect...

Asta-i lumea in care,

Inca mai rad unii.

Dar daca ar vedea

Si ar auzi strabunii,

Sigur ne-ar goni

Din lumea lor...

Acum lumea noastra.

O hartie patata

De cafea, mazgalita,

Mototolita si aruncata pe fereastra

Intr-o balta,

Prin care calca, de fiecare data

Bucuroasa...o fetita cu ochii verzi,

Zambet alb si rochita albastra...

Noi ii spunem... Speranta.