De pe campul de lupta

Fiecare turn de beton,

Se indreapta strapungator,

Acuzator spre cerul senin,

Avid parca de razbunare.

Inarmat cu zeci de corpuri,

<Fiare cu arme in sertare si munitii in buzunare>

Ce misuna pe la fiecare etaj.

Au la spate mereu,

Cutite ascunse in ziare,

Frumos mascate in buchete de flori

Imbietoare, parfumate,

Fara petale...

Cu spini ce musca adanc

Din mana ce le manuie

Spre un adevar distorsionat.

Se aude pe coridoare,

Cum ca Dumnezeu i-a lasat

Si legati la ochi,

Se-ndreapta in cete

Catre ultimul etaj,

De unde cladesc frenetic

Pentru a ajunge tot mai sus,

Ca sa-l vada supus

Pe cel ce candva i-a creat.

Pacat ca nu realizeaza

Ca ei sunt cei ce l-au tradat.

I-au intors spatele,

I-au ras in nas

Si au continuat pacatele,

Dar el inca-i iubeste.

Oamenii sunt orbiti de ura

Si atat de reci,

Incat nu mai vad raza

Ce lumina oaza sufletului lor

Si nu mai simt a lui caldura.

Acum ei misuna prin subteran

Urmand planul lui Satan.

O lupta de maidan se anunta,

Lipsita de culori,

Cu victime colaterale:

Suflete curate, animale,

Paduri si campuri cu flori...

Oripilant...ma trec fiori...

Viori...aud in departari...

Ingeri coboara pe nori,

Demoni ies de sub pamant.

Sunt ultimele minute,

Acum suntem singuri.

Nu mai avem monstrii care sa ne ispiteasca

Si nici ingeri care sa ne ajute...

Sa iesim din redute

Si sa-i coloram pe cei gri,

Sa-i readucem printre cei vii...