Am radacinile adanc infipe
In pamantul cimitirului asta rece si pustiu,
Prin care umblati cu totii,
Morti...dupa gadgeturi, fast food si zdrente...
Tu, aminteste-ti si zambeste,
De fiecare data inainte sa incepi sa plangi,
Ca poate nu mai apuci...
Sper, ca apoi sa savurezi fiecare lacrima,
Ca si cum ai plange pentru ultima data.
Azi, e ultima data din calendar
Ce-ti arata ca, e timpul sa te trezesti odata,
Sa nu mai ratacesti,
Sa creezi o legatura intre ce spui si ce gandesti...
Sa nu te mai feresti si sa nu-ti mai fie frica
De lunetistii ce stau tintuiti la feresti.
Ei nu exista in fapt.
Singurul lucru cert e, ca frica te macina de fapt
Si iti pune in cap inchipuiri
Ca sa te ingroape adanc si apoi sa toarne asfalt,
Sa sufoce si pamantul in care te-au ingropat.
Asa ca...acum, inchide televizorul,
Ziarul, revista, calculatorul...
Astia te manipuleaza, te infecteaza,
Iti spala creierul...usor...iti omoara sufletul.
