Am radacinile adanc infipe
In pamantul cimitirului asta rece si pustiu,
Prin care umblati cu totii,
Morti...dupa gadgeturi, fast food si zdrente...
Tu, aminteste-ti si zambeste,
De fiecare data inainte sa incepi sa plangi,
Ca poate nu mai apuci...
Sper, ca apoi sa savurezi fiecare lacrima,
Ca si cum ai plange pentru ultima data.
Azi, e ultima data din calendar
Ce-ti arata ca, e timpul sa te trezesti odata,
Sa nu mai ratacesti,
Sa creezi o legatura intre ce spui si ce gandesti...
Sa nu te mai feresti si sa nu-ti mai fie frica
De lunetistii ce stau tintuiti la feresti.
Ei nu exista in fapt.
Singurul lucru cert e, ca frica te macina de fapt
Si iti pune in cap inchipuiri
Ca sa te ingroape adanc si apoi sa toarne asfalt,
Sa sufoce si pamantul in care te-au ingropat.
Asa ca...acum, inchide televizorul,
Ziarul, revista, calculatorul...
Astia te manipuleaza, te infecteaza,
Iti spala creierul...usor...iti omoara sufletul.
Cat se poate de adevarat! Intradevar a venit vremea sa ne trezim cu totii, sa intelegem realitateasa inconjuratoare,sa ne exprimam asa cum simtim, sa nu ne mai lasam manipulati si sa facem ceva pentru noi insine si pentru lumea in care traim.
RăspundețiȘtergereTrebuiesc facute multe, de foarte mult timp... Numai ca domina frica si nimeni nu ia atitudine...si asa ne afundam in neincrederea eterna si frica ce ne macina ficatii...in fiecare clipa...
ȘtergereEsti un veritabil Prometeu al cuvantului !
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru aprecierea mareata!
Ștergere