E acelasi suierat
De sine de metal
Ce strabat
pamantul…care,
Apasa pe umerii obositi,
De veacuri de
truda...
Ca un urlet mut,
Ascultat de aceeasi
ureche surda...
Acelasi dans sacadat,
Pe acelasi ritm
obsedant,
Interpretat, de
Un clovn ce plange
Intr-o camera
obscura...
Un pianist ciung,
Ce canta fara
partitura...
Aceleasi cuvinte
murdare,
Ce-ti ies din aceeasi
gura.
Aceeasi dantura
zgarcita…
Ce nu ofera zambete
largi,
Proaspat spalata...
Cu aceeasi pasta de
dinti
Ce nu-si face treaba
niciodata...
In aceeasi lume
patata...
De prea multe ori
calcata,
Aceeasi carare,
Ce se vrea
indreptata.
Creponata, ca
O camasa decolorata
Prespalata...
Ce are pe buzunarul
De la piept,
Aceeasi pata…
Pictata parca,
Pe o panza alba...
Atat de ordonat
Dezordonata,
Incadrata toata,
Intr-o fresca
abstracta...
E aceeasi harta,
Strabatuta de fiecare
data,
Cu acelasi deget
tremurand,
Ce a prins-o-n cui…
Razand,
Crezand ca poate
Sa o aiba toata...
Ce iluzie idioata...
