Merg incet...vrajit de mirosul "imbietor",
Al orasului gri ca un nor de furtuna...
Vantul imi bate in fata
Si ochii imi lacrimeaza,
Tristi parca...pentru ca,
Nu zaresc la orizont...hohot
De copil ce se joaca,
Nici urma de creta,
Care sa faca strada sa zambeasca.
Nici un sotron,
Nici tarile, nici un melc
Si nici urma de frunza...
Am impresia, ca sunt in cautarea
Unor colturi de cerc.
Incerc sa grabesc pasul,
Caci ma intristeaza faptul,
Ca am pierdut inocenta copilariei...
Sub dominatia mizeriei,
Maturitatii...avida, de materialitate
Morbida...
Vreau praf de creta pe asfalt,
Vreau sa aud din nou 1, 2, 3, la perete stai
Si zambete in fiecare seara,
In sambete si duminici fara scoala...
Copii...deconectati-va si iesiti afara!!!
Hai sa coloram asfaltul rece...
Hai sa ne jucam.
