Merg incet...vrajit de mirosul "imbietor",
Al orasului gri ca un nor de furtuna...
Vantul imi bate in fata
Si ochii imi lacrimeaza,
Tristi parca...pentru ca,
Nu zaresc la orizont...hohot
De copil ce se joaca,
Nici urma de creta,
Care sa faca strada sa zambeasca.
Nici un sotron,
Nici tarile, nici un melc
Si nici urma de frunza...
Am impresia, ca sunt in cautarea
Unor colturi de cerc.
Incerc sa grabesc pasul,
Caci ma intristeaza faptul,
Ca am pierdut inocenta copilariei...
Sub dominatia mizeriei,
Maturitatii...avida, de materialitate
Morbida...
Vreau praf de creta pe asfalt,
Vreau sa aud din nou 1, 2, 3, la perete stai
Si zambete in fiecare seara,
In sambete si duminici fara scoala...
Copii...deconectati-va si iesiti afara!!!
Hai sa coloram asfaltul rece...
Hai sa ne jucam.
Hai să colorăm lumea...
RăspundețiȘtergere:D Hai...sa nu mai pierdem timpul.
RăspundețiȘtergerefacem un sotron al copilariei!
RăspundețiȘtergerepai coloram sau nu?...nu prea vad nimic pe asfalt...
RăspundețiȘtergereNimic mai adevarat. Si mie imi este atat de dor de asfaltul colorat...foarte rar mai vad asa ceva, am vazut acum 1 luna intr-un parc un desen cu creta, nu am prins realizarea lui, dar m-a bucurat. E bine ca macar se mai pastreaza cat de putin asta. Pacat ca multi copii au uitat sau nu au invatat niciodata jocurile copilariei si au ales acel monstru de metal, fara suflet ca "prieten" de joaca. Deci: hai sa ne jucam! :)
RăspundețiȘtergereVad ca v-ati apucat de treaba, am inceput sa vad urme de creta pe ici pe colo, bun asa.
RăspundețiȘtergeree mult mai fascinant un CS decat sa facem lumea mai frumoasa, mai colorata. E mult mai comod un scaun. E TRIST
RăspundețiȘtergereLarisa Gabriela D.: Cand eram mic, nu stiam cum sa fac sa ies afara, acum la fel... Copii din ziua de azi, sunt lipiti in fata calculatoarelor, joaca leapsa pe mess si sotronul pe "feisbuc"...nu stiu cum sa intre mai repede in casa. Afara in parculet sau in fata blocului "...nu e cool mamiii..." si ce pac pac sau ratele si vanatorii...CS, vorba ta.
RăspundețiȘtergere