Vei fi, poate...doar o himera,
Pentru sufletul meu ce degera
Si impreuna cu gandul, la tine spera.
Trimit spre tine, o iubire mesagera
Cuprinsa intr-o privire agera,
Pe care o indrept asupra ta.
Deasupra ta, ploua marunt cu dragostea mea.
Nu vei intelege nicicand asta,
Sau de ce intotdeauna in noptile senine va ploua
Iti zaresc chipul...mereu in fata mea,
Imi blestem existenta, simtind ca nu te voi avea...
Astfel imi strang in maini singuratatea,
Imi cladesc in jurul meu cetatea,
La poarta careia te voi astepta.
Voi spera...sa-ti castig privirea...
Acea privire ce-mi mistuie gandirea...
Eu te-am sarutat odata,
Intr-un vis, o noapte inghetata,
Dar intr-o clipa
Tu...iubita himera,
Ai disparut intr-a vieti-mi negura
Si ca o amintire dura,
Finetea sarutului tau...inca o mai simt pe a mea gura.
Acum sunt chemat de mare,
Ma simt sarutat de valuri,
In curand ma voi scufunda in uitare...
Caci nu pot trai fara tine
La fel cum marea fara tarm...
Nu poate sa suspine!
