Prin geam...privesc febril,
Cu ochii unui copil...
Deghizat cu stil intr-un om matur,
Dur...spre ziua de maine,
Ce se lasa asteptata...la fiecare statie.
Cred ca...maine e ziua,
Ce nu mai vine niciodata,
Caci cineva a omorat-o ieri.
Am vazut azi urme de sange
Pe calendar... Astept in zadar...
Dau ore gratis cand timpul e cel mai pretios...
Asteptarea-i de prisos,
Iar din abis nu se mai intoarce nicicand.
Ca prin gand cineva mi-a zis...
Sa cobor la prima statie
Si sa merg pe jos.
Cica aici soarele rasare,
De sus in jos...daca asta caut...
I-am spus soptit ca e gresit si altii se uitau urat...
Asta-i lumea de azi...e pe dos...
N-am forta sa o intorc acum.
Am nevoie de repaus...
E haos...deloc organizat.
Degeaba au orare, legi, programe, ceasuri...
E totul abstractizat...
Un tablou cu cercuri multe gri,
Intitulat "La vanat de cuburi in culori"...
.......................................
<Atentie!...urmeaza...!!!>
Si maine tot nu vine...
Am sa incep a trai de azi,
Asa-i mai bine.
Interesanta si aceasta prezentare a ceea ce a ajuns lumea in ziua de azi si cat de mult s-a deteriorat natura umana...Keep up!
RăspundețiȘtergereImportant e finalul. Cu cât trăieşti mai mult ziua de azi, cu atât îţi trăieşti mai mult viaţa.
RăspundețiȘtergereOamenii se sperie de "diferit", ce nu intra in cotidian, ceea ce nu e corect, ar trebui sa fim mai deschisi la nou. Si e bine sa traim "azi", in prezent, pentru ca asa ne construim un viitor mai bun!
RăspundețiȘtergere:D FK YEEEA! ROCK'N'ROLL!
RăspundețiȘtergereDeci daca ai posta cate una pe zi, nu cred ca as mai avea zile "negre"...poate doar gri! ;)
Love'N'Piss! :P