Ganduri pe nisip

Prin nisipul rece...fin,

Mi-am plimbat iar azi picioarele

Si am lasat valurile

Sa ma mangaie putin.

Apoi m-am adapostit intr-o scoica.

M-am speriat, atunci, de voi, ca...

Aveati chipul posedat de chin.

Cu un ochi tipati dupa ajutor,

Iar celalalt de ura era plin

Si va iesea pe gura...

Iar pe obraz speranta se scurgea timid.

...Si ati fugit apoi...o viata...fara ragaz

Radeati frenetic,

Am crezut ca de extaz...

Dar am zarit in apus,

O durere crunta pe chipul disperat.

Si inima a tipat...

...Sange curgea din pieptul disecat...gol...

Aveati rani pe talpi de la atata alergat,

Caci asfaltul a  incercat

Sa va opreasca in mod repetat.

V-ati indepartat apoi...goi...parca fara voi.

Am iesit din scoica afundata acum in nisipul clepsidrei

Si am scris cu degetul in el...

...-De ce tie?

...-Cu ce esti tu de vina lume si

De ce nu mai ai in ochi lumina?

...-Dar oare vreodata o sa-si mai revina?

...Valurile au sters pe rand fiecare litera

Si vantul a suspinat...

De parca totul e pierdut...

Nu vreau sa cred ca s-a terminat.

Ma ridic...am cugetat destul...

Ma scutur...privesc valurile un pic...

Am o misiune de finalizat,

Iau culorile...am plecat...

Doar am promis sa fiu erou...

N-am sa las prada pieirii...sufletul tau

Am sa-l redau iubirii.