Mi-a zambit...cald,
Printre pliuri de perdea...
Ma mangaia.
Mi-am ridicat, usor, capul
De pe perna mea.
Aveam impresia
Ca inca visez...
Am lasat...nefacut patul
Si am inceput sa dansez
Cu aburul, ce
Se ridica ametitor,
Din cana de cafea.
Am deschis apoi fereastra
Si am lasat
Racoarea diminetii,
Sa trezeasca restul.
Am simtit gustul fericirii...
Mi-am umplut pieptul
Cu prospetimea ce
Umplea camera adormita...
Azi am alungat norii
Din viata mea.
Soarele, mi-a soptit,
"Buna dimineata!"
Morning sunshine! :) Atat de frumoasa acesta postare...imi inspira libertate, pace, caldura, dragoste, frumusete, speranta...e geniala!
RăspundețiȘtergereTi-ai lasat ferestrele sa primeasca lumina. Foarte frumos
RăspundețiȘtergereDae: Multumesc!
RăspundețiȘtergereOcup un loc imaginar: Asa am facut...a fost o dimineata frumoasa.
RăspundețiȘtergereSi ce gust are fericirea?
RăspundețiȘtergereMaia: Are gust de acadea cu zmeura si vanilie ;)
RăspundețiȘtergereDaca ar fi sa luam totul, din punct de vedere religios,se zice ca trebuie sa-i multumim in fiecare dimineata, Domnului, pentru inca o zi de viata.Pana la urma, aceasta-i adevarata fericire, de care pomenesti si pe care o redai
RăspundețiȘtergerecu atata frumusete ,in versurile tale .
E mare lucru sa-ti sopteasca in fiecare dimineata,soarele.