E acelasi noroi ce
Ne odihneste uniformele,
Cand nu ne ferim
De rafale
Si cand nimeni
Nu ne tinteste.
Cand armele respira usurat,
Parfum de...praf de pusca...
Carbonizat
Si toata lumea isi doreste,
Ca in sfarsit,
Sa se fi terminat.
Oricum ar fi,
Nu voi uita niciodata
Sangele ce-a inundat,
Ce s-a revarsat...
Si a patat, fiecare
Bucata de pamant
Pe care am calcat.
Voi plange-n veci
Cu mult respect,
Eroi ce s-au sacrificat,
Razboi dupa razboi,
Ca...eu, tu, noi,
Sa avem aer de respirat.
Voi fi alaturi, de
Cei ce inca stau pe
Baricade si lupta indarjiti,
Cu tirani ce...
Din Terra se infrupta,
Insetat, ca un animal
De prada turbat...
frumos spus
RăspundețiȘtergereMultumesc! Ma bucur ca-ti place. :)
ȘtergereTitani, tirani, pe acolo!:P
RăspundețiȘtergere:) prin aceeasi emisfera :P
Ștergerede hip-hop`reala:))
Ștergere;) exact acolo :)
ȘtergereSo true. Frumos cum ai scris, nu atat de frumoasa situatia, dar acesta este adevarul.
RăspundețiȘtergereNimic nu prea mai este frumos in realitate, cu toate ca ne chinuim atat de mult...nu e timpul pierdut insa, mai exista speranta, poate fi totul frumos, trebuie doar sa vrem si sa ne canalizam energiile catre asta...
ȘtergerePower to the people:d
RăspundețiȘtergerePuterea o avem...trebuie sa o si folosim! :)
Ștergeresi cica eroii nu mor niciodata..
RăspundețiȘtergereAsa se zice...si poate e adevarat...poate doar isi inceteaza existenta fizica...
ȘtergereAtat de putine cuvinte, atat de simple... Si totusi, ce tablou ai reusit sa faci...
RăspundețiȘtergereFelicitari!