Deconectat!

Deschid ochii...inspir adanc...

O lumina obscura imi deranjeaza retina.

In zgomot sacadat de aparate,

Ma ridic..expir...duc mana la piept...

Mi-am recapatat ritmul,

Respir... Se ridica iar cortina.

Acum insa nu o sa mai coboare,

Daca pana acum n-a reusit,

De acum...nu are cum...sa ma mai doboare.

Am sa-mi joc rolul pana la final,

In lumina orbitoare a acestor reflectoare...

Stinse de mult... Ai uitat ce-i "sfant".

Am sa-ti repet pana-n ultimul act...

Esti suflet cu corp si doar cu sufletul

Ai sa pleci de pe pamant...

Renunta la pact...rupe actul pe care l-ai semnat...

Stii ce-i ciudat?

Aplauzi dupa fiecare replica,

Cu mainile rupte si chipul abstract...hmm...si nu iti pasa cica...!?

Acum sa inaintam prin piesa.

Apropie-te...

Asta-i marele final...apoteotic.

Un albastru apus...imi zburda sufletul prin valuri.

Un ultim suras...ti-am spus si iti repet.

Nu cedez...voi fi eroul tau...

Promit... Am sa te salvez.

Transplant...

Demoni...priviri ce ard...

Oameni ce ma trag...

Departe de pe drumul meu,

Dincolo de gard...

...cazut pe asfalt...

...sange...durere acuta...

Tip dupa ajutor, dar

Nimeni nu asculta

Nimeni nu aude sau...

Nimeni nu raspunde...

..................................

O greutate nu ma lasa sa respir,

Ma apasa pe piept.

Sunt pe masa...drept

...durere de sept nazal...

Totusi...respir usor!

Metal rece...letal,

Mi-a strapuns pielea.

Acum nu mai simt nimic

Si ma racesc un pic, insa

Ce vor ei sa-mi faca...nu reuseste...

Inima-mi nu ma lasa...nu ma paraseste

Iubim prea mult impreuna.

Degeaba incerci TU,

O sa raman cald si

O sa-mi pese in continuare, chiar daca

Pe piept, ceva inca m-apasa tare...

Pe cord deschis

Imi tineam inima in pumni,

Ca sa poti vedea ce simt

Si lupii imi dadeau tarcoale

Caci au simtit ca m-am descoperit.

Nu m-am ascuns ci am luptat.

Am simtit atunci coltii ce-mi sfasiau carnea...

Durerea era infima,

Fata de ce am simtit cand...

Ai sfaramat a mea inima in mii de bucatele.

Le-am aruncat pe cer si

Asa au aparut astrele,

Ce azi te vegheaza oriunde ai fi

Si iti amintesc cat te iubesc,

In fiecare noapte si in fiecare zi...

Iar pana ai sa vii

Am sa mangai cactusii

Ce ma tin captiv in spini,

Departe de tragaciul pustii

Care avea sa inchida cartea fara coli

Ce ardea, ce avea sa fie intre noi si

Privirea-mi plina de nori gri...

Din care cad ploi acide.

Te astept aici de...ceva ani

Probabil vor mai trece...

Grabeste-te, oricine ai fi si oriunde ai fi...

Sunt din ce in ce mai rece.

Am nevoie de un suflet care sa ma vindece...

Electrosocuri

Pe pleoape am saci de praf de la Mos Ene,

Dar prin vene...imi curge inca lava.

Am sa va musc si am sa scuip afara,

Acea otrava, ce v-a redus de la...

Stadiul de fluture, la cel de larva.

M-am saturat sa privesc atatia paraziti

Ce alearga, dezorganizat pe asfalt,

Catre un bloc inalt plin de birouri...

Corporatisti decolorati cu sufletu-n stilouri.

Lasati-ma sa visez la rasarit, la valuri, nisip si bungalow-uri

Nu-mi mai rapiti visele in fiecare zi...caci

Mi s-au terminat fisele cu care plateam pentru ele.

Degeaba inchideti luminile-n birouri

Si va ascundeti dupa perdele,

Crezand ca veti scapa nevatamati.

Detonatorul e la mine.

Veti fi colorati...

Puls!

Vei fi, poate...doar o himera,

Pentru sufletul meu ce degera

Si impreuna cu gandul, la tine spera.

Trimit spre tine, o iubire mesagera

Cuprinsa intr-o privire agera,

Pe care o indrept asupra ta.

Deasupra ta, ploua marunt cu dragostea mea.

Nu vei intelege nicicand asta,

Sau de ce intotdeauna in noptile senine va ploua

Iti zaresc chipul...mereu in fata mea,

Imi blestem existenta, simtind ca nu te voi avea...

Astfel imi strang in maini singuratatea,

Imi cladesc in jurul meu cetatea,

La poarta careia te voi astepta.

Voi spera...sa-ti castig privirea...

Acea privire ce-mi mistuie gandirea...

Eu te-am sarutat odata,

Intr-un vis, o noapte inghetata,

Dar intr-o clipa

Tu...iubita himera,

Ai disparut intr-a vieti-mi negura

Si ca o amintire dura,

Finetea sarutului tau...inca o mai simt pe a mea gura.

Acum sunt chemat de mare,

Ma simt sarutat de valuri,

In curand ma voi scufunda in uitare...

Caci nu pot trai fara tine

La fel cum marea fara tarm...

Nu poate sa suspine!

Reanimare!

Acum hai...ridica-te...deschide ochii,

Stai calm...nu vreau sa te omor prin cuvinte,

Incerc sa resuscitez din tine, bucati de suflet si minte.

Stiu, foaia-i fierbite,

Iti arde palmele si privirile, sterse, de mult obosite.

Hai, mai asteapta putin si

Iti promit ca nu-ti vei mai aminti,

Aceste clipe dureroase,

Menite sa te vindece,

Care vin acum...te intrebi "-De ce?"

Ca sa te bucuri din nou de:

Rasarit, apus, de noptile si zilele ploioase

Chiar fara umbrela.

Da...e posibil chiar aici,

Nu intr-o lume paralela.

Trebuie doar sa-ti redobandesti nemurirea.

Scapa de pieirea ce ne domina pe toti

Si spre care ne indreptam legati la ochi.

Dezleaga-te si intoarce-te catre acei hoti

Ce ti-au furat sclipirea stelelor din ochii acum morti.

Priveste...ii vezi pe cei ce ne-au facut roboti?

Incarca si trage,

Asculta bestia cum rage...