Pe un drum gresit

Inca de la prima raza din rasarit,

Cand ceasul s-a grabit sa ma trezesca,

Salbatic, de parca a ramas fara timp...

Eu imi pun castile,

Cand ceilalti isi pun mastile

Si isi ascund formele

In camasile de forta,

Isi leaga gandurile strans,

Strang randurile, cand sunt atacati...

Lucreaza impreuna ca o societate,

Dar sunt sociopati...

La amiaza

Pasesc incet si temator

Printre priviri insangerate,

Ce rasar de sub frunti incruntate.

Dupa buze uscate

Si muscate de vant si durere,

Se aud maxilare inclestate

Si scrasnet de dinti

Se aude...

Au pumnii stransi...

Trec mai departe grabit...

Un curcubeu lipsit de culori

Am gasit cu privirea,

Ratacind printre nori, pe inserat.

Pasari ce stateau inerte in aer,

De parca timpul s-a oprit in loc.

Nu se aud, deloc, zgomote...

Nimeni nu tipa, nu alearga, nu injura...

Ma uit in jur...o imagine dura

Se contureaza.

Desenez in cuvinte,

Tacerea pura ce ma-nconjoara...

Nimic nu pare sa mai doara

Acum ca totul sta sa piara.

Sa fie oare Terra,

Ce zbiara tacut la noi, de mult,

Sa ne oprim, sa nu o mai ranim?

Caci observ cum zi de zi,

Extragem seva din ea...

Oare se va schimba ceva?

Oamenii vor constientiza

Sau ea va sterge orice urma

A existentei noastre, pe tinuturile sale sacre?

E morbid ce vad!

Florile nu mai miros

Si nu mai au petale,

Apele sunt pline, de deseurile tale

Si orice fel de mancare

E plina de substante letale...

"Mama"...iarta-ne!!!...

...Cad la picioarele tale...