Printre ruine imi poti zari inima,
Pulseaza lent si pun mana
Mereu la piept...
Ca s-o ascund de lumea,
Ce vrea sa muste din ea.
Fug...m-ascund dupa cladiri lipsite de viata,
Sper sa trec peste noapte...
Prin ganguri aud soapte si
Vad sapte umbre, ce se scurg pe
Asfalt...Lumini de masini
Imi dereanjeaza privirea...
...Ma pierd cu firea...
Si ochii mei rosii
Acum lasa monstrii sa iasa afara.
Imi cresc coltii...am sa musc
Ca sa-mi apar sufletul,
O sa va doara.
Nu ma dau batut...
Chiar daca m-ai infrant
In multe lupte pana acum,
Razboiul nu-i pierdut.
Inca e urma de speranta
Pe pamant...Filmul ruleaza
Mut...pixul picteaza ura
In versuri...pe peretii orasului,
Ce geme...vrea culoare,
Stie ca atata gri, o sa-l omoare.
Si inca scriu...
Sper insa ca...nu e prea tarziu,
Sper ca pamantul nu-i pustiu,
Ca inca mai exista suflete,
In corpurile astea ce bantuie
Strazile salbatice...pe unde alerg si eu.
Incarc...Sunt pregatit sa trag
Daca vor sa-mi ia nemurirea.
Cu ochiul in luneta,
Scanez cu privirea...
Orice silueta ce se contureaza
In lumina calda de felinare,
Ce mangaie ca alinare...trotuare,
Pe care umbla fiarele
Ce ma vaneaza...
Asta e top 3. Este foarte foarte tare. Profunda si loveste unde doare mai rau si in acelasi timp unde trebuie. Si poza e geniala, wow, cat de mult imi place postarea asta. Felicitari.
RăspundețiȘtergereDae: E bine daca atinge ceva...asta intentionam...
RăspundețiȘtergereMulte din postarile tale ating diferite corzi...e bine ca poti transmite prin scris ceea ce altii nu pot transmite nici prin viu grai :P. Tot respectul, jos palaria :)
RăspundețiȘtergereDae: Eu ma descurc si in scris si in vorbirea directa, sper ca ceea ce transmit sa fie captat, sa nu se piarda in eter.
RăspundețiȘtergereSi cum sa cuprinzi asa bine intr`o poezie, esenta unei vieti?
RăspundețiȘtergereBia.: Chiar viata insasi m-a ajutat sa o conturez, atat de clar, in versuri. Incantat de vizita. Pace si dragoste!
RăspundețiȘtergere